Am mai descoperit luna trecuta un produs fabulos, o ceata pentru par de la Sebastian, brandul de la care mai cumpar uleiul hidratant pentru par/varfuri uscate, cu miros ...sa repet fabulos? Hm...cu miros fain/ super fain. Atat de mult mi-a placut ce i-a facut parului meu incat am mai comandat un tub de frica sa nu dispara curand sau sa-i creasca pretul. Pe primul l-am comandat de pe Notino, stiu ca era la oferta cu 68 lei. Tot statea in cosul online si ma gandeam daca sa l comand sau nu. Imediat l-au facut 80 si ceva, iar cand sa -l comand a doua oara , trecuse de 100 lei. Noroc ca m-am bagat pe goagal si l-am gasit cu 72 de lei (oferta) pe Vivantis. Vai, ce m-am bucurat!
Il folosesc pe parul proaspat spalat, dupa ce l-am scurs de apa. Pur si simplu il pulverizez ca pe un fixativ, dar mai mult pe lungimea parului. Pe langa faptul ca miroase bine de tot parul, il descurca, il hidrateaza, ii da stralucire, practic il readuce la viata. E miraculos. Nu e lipicios, nu lasa pelicula grasa, nu incarca parul, e bestial. Cum de nu am stiut de aceasta ceata pana acum o luna? Tocmai eu care le stiu pe toate?π
Si uleiul dark este fenomenal. Numai de bine despre el fara alte comentarii. Alexiei ii place mai mult decat cel de la Moroccanoil. Eu nu pot alege intre cele doua pentru ca ambele produse sunt eficiente si ambele miros fantastic. Parca totusi Moroccanul la miros il intrece pe Sebastian, parca. Probabil e chestiune de gust.
Nu stiu daca il pot incadra la favoritele toamnei pe acest parfum drag sufletului meu, parfum de care n-o sa ma plictisesc niciodata, asa cum nu ma voi plictisi niciodata de Escada Magnetism. Deja ma reprezinta si oricine miroase aceste doua parfumuri nu poate sa nu faca asocierea cu mine, n-are cum.
Lolita Lempicka , mirosul acestei variante imi va ramane in memorie toata viata pana la adanci batraneti. Nu doar ca imi place la nebunie acest parfum, dar imi aduce aminte de un deodorant pe care il avea mama pe vremea cand eu eram la gradinita. Un deodorant pe care il facea rost doar pe sub mana si pe care sigur il aveau majoritatea mamelor de atunci. Noi, piticii de la gradinita, de fiecare data cand ne asezam la masa pentru a servi pranzul, ne scoteam batistele si faceam din ele tot felul de figurine, asta pana cand ajungea tanti Didinica cu mancarea la fiecare. Majoritatea colegelor de gradinita aveam acelasi parfum pe batista, adica noi ne parfumam batistele cu ce gaseam la mamele noastre. Stii ca pe vremea aceea, daca faceai rost de un lucru bun, acel lucru se gasea aproape in toate casele celor care aveau relatii si care se descurcau pe la cantina partidului sau pe la casa de comenzi.
Ei, acel parfum din batistutele noastre aducea atat de mult cu Lolita incat n-o sa-l pot uita niciodata. Pare de necrezut, probabil, dar simt ca-mi bag nasul in batista de la gradinita de fiecare data cand ma dau cu el. Ti-am zis ca asociez multe lucruri cu anumite perioade din viata. Nu doar ca n-am uitat niciodata mirosul batistei, dar n-am uitat niciodata mirosul gradinitei mele. De multe ori inchid ochii si imi imaginez scara care ma ducea la etaj, cea din stanga dulapioarelor. Peretii vopsiti crem si multe plante cu frunze lungi si inguste. Adoram costumul de soim, mi se parea cea mai frumoasa tinuta... N-am uitat nici juramantul cu mana pe drapel, cand pionieri de la scoala alaturata ne-au facut soimi ai patriei. Doamneeee, am cazut in butoiul cu melancolie! Unde am ajuns cu mintea de la un parfum...π
Nu stiu cum se face, dar si Alexia adora parfumul Lolita Lempicka, iar pana astazi nu a stiut motivul pentru care m-am agitat sa recumpar acest parfum ultima data. Credea ca doar imi place, ca m-am obisnuit cu el ori ca e persistent. Am aflat ca nu se mai fabrica si noua varianta difera prin sticla si usor prin miros. Notele de varf par ca au ramas aceleasi, dar cand se aseaza pe piele dupa putin timp nu mai miroase la fel, ii lipseste ceva din compozitie, acel ceva care il facea special. L-am cautat peste tot in varianta veche, m-am dat peste cap si am zis ca voi da oricat pe el numai sa-l gasesc. La fel cum am patit cu o fosta iubire de-a mea, Sicily de la Dolce&Gabbana. Doamne, ce parfum! Inca mai am un deget in sticla lui, dar nu mai ma dau cu el pentru ca sa il mai miros un timp. Inconfundabilul Sicily!
L-am gasit pe Lolita la un magazin din Ungaria, la pret mult mai mare decat costa el, insa n-a contat. Pe mine ma astepta ca sa il iau acasa. Cata fericire cand mi s-a confirmat comanda! πππ
Parfum trecut la favoritele anului, nu doar al toamnei...
Carmex-ul este cel mai bun balsam de buze din cate exista si se gaseste in magazinul Yuga. Probabil si in cele online, n-am verificat. Noi avem varianta clasica si cea cu cirese.
Daca chiar esti in cautarea unei paste de dinti care albeste cu adevarat sau daca esti in cautarea acelor benzi de albire a dintilor, acestea sunt produsele cele mai eficiente din tot ce am incercat noi . Sunt produse made in USA, putin mai scumpicele, dar care sunt de o calitate superioara. Nu m-as mai intoarce la alta pasta de dinti sau la alta apa de gura. Apa de gura efectiv iti curata dintii instant, asa ca da-ti seama pe termen mai lung. Nota 10 , Crest! E nevoie doar de putin produs pe periuta, cat un bob de mazare. De multe ori le cumpar cand apar ofertele speciale si iau mai multe bucati odata. Se gasesc
aici sau
aici
Si acum sa trec la partea cea mai interesanta dintre toate ...
Ziceam ultima data , prin septembrie parca, ca ultima carte citita a fost Ora 25 a lui Virgil Gheorghiu, o carte care m-a impresionat atat de mult, o poveste inspirata din viata reala, o poveste similara as putea spune cu ce traiesc unii dintre noi acum. Istoria se repeta, iar oamenii retraiesc ororile sistemului comunist, nazist, fascist sau neomarxist... Ma opresc aici , dar tu, cel care stii ce se intampla la ora actuala, care esti trezit si care constientizezi prezentul, intelegi perfect ce vreau sa spun. Subiectul e mult mai amplu si necesita o discutie sau abordare separata. Acum vorbesc despre lucruri frumoase, adica despre carti absolut minunate pe care ar trebui sa le citeasca orice om dornic sa cunoasca adevarul sau istoria acestui neam. Asa sunt de dezamagita cand vad ca tinerii din ziua de astazi nu citesc si ca n-au habar pe ce lume traiesc, nu zic de toti, dar majoritatea asteapta sa intre in metavers, sa nu mai confrunte realitatea...
Am terminat de citit cele trei carti ale lui Cristian Terran, Planeta arhontilor, Demonul rosu si Batalia pentru suflete. Cred ca am mai spus ca nu sunt romane de fictiune, ci sunt carti pentru minte si suflet.
Planeta arhontilor este pentru a cunoaste trecutul,
Demonul rosu este pentru a intelege planul, iar
Batalia pentru suflete este pentru a stii cum sa te schimbi si sa te transformi.
Urmeaza sa citesc cea de a patra carte si ultima pana in momentul de fata, anume Noaptea alba a soaptelor negre, o carte cu povesti inspirate de la oameni care au trait experiente fantastice sau care au reusit sa vada dincolo de ce numim noi lume materiala... O carte pentru a-ti confirma ca esti scanteie divina.
Cartile se gasesc in librariile online sau cel mai bine
aiciRecomand si cartea Clarissei Damian ( sotia lui Cristian),
In vacanta pe pamant, o minunata colectie de poezii, poezii care iti reamintesc ca aici trebuie sa traiesti frumos. vezi
aici
O alta carte , un musai care ar trebui studiat in scoli, este cartea de memorii a lui Ion Gavrila Ogoranu, si anume Brazii se frang, dar nu se indoiesc. Cartea mi-a fost imprumutata, adica primul volum, urmand sa primesc si cel de-al doilea volum dupa ce il va termina Bogdan.
Aceasta opera a demnitatii romanesti constituie una dintre cele mai zguduitoare marturii ale demnitatii si eroismului cu care unii dintre tinerii acestui neam s-au opus regimului ilegitim si criminal instaurat de ocupatia sovietica.
Cred ca e cea mai... Nu, nu cred, sunt convinsa ca e cea mai impresionanta poveste reala pe care am citit-o vreodata. Nu concep ca fiica-mea sa nu citeasca aceasta carte , aceasta marturisire de adevar despre acele vremuri in care cei mai minunati tineri si-au jertfit totul doar pentru a ne da noua speranta unui viitor mai bun. Mi-ar fi rusine ca sa nu indemn oamenii s-o citeasca , mai ales dupa ce am facut-o eu si dupa ce am povestit despre ea. Acestei carti nu-i pot da un calificativ, nu se poate incadra la categoria de concurenta. Stilul , inteligenta, dragostea, curajul si omenia lui Ogoranu, depasesc orice limita. O recomand din tot sufletul daca vrei s-o citesti, ba chiar te oblig daca te numesti roman.
''Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce. Am scris pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. SΔ se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari... Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. Orice intamplare din carte e o marturie istorica. Desigur dupa mai bine de patruzeci de ani, unele amanunte le-am uitat. Altele nu le-am stiut nici atunci; au fost actiuni la care nu am luat parte personal, iar cei ce le-au indeplinit au dus cu ei secretul in pamant”
Omul de castane este un thriller caruia i-am dat 4 stelute. Un psihopat terorizeaza Copenhaga, mutiland si ucigand cu sange rece femei care au copii. In fiecare loc unde comite crima, lasa ca semnatura un omulet din castane. Perechea de detectivi, Thulin si Hess pornesc pe urmele criminalului. Fapte din prezent sunt conectate cu intamplari din trecut...
Mi-a placut cartea, e un debut a lui Soren Sveistrup foarte bun, insa mi-as fi dorit mai mult suspans, mai multa tensiune. Am vrut s-o citesc inainte de a ma uita la serial ,pentru ca nu-mi place sa citesc o carte dupa ce vad filmul. Stiu ca serialul are acum succes pe Netflix.
Si am ajuns la una dintre cele mai frumoase povesti gotice citite vreodata, Umbra vantului a lui Zafon.
Recunosc ca a fost o mareee surpriza pentru mine aceasta carte. Mi-a placut atat de mult incat vreau neaparat sa fie citita de toti oamenii iubitori de lectura. Nu exista sa nu iti placa Zafon, nu exista sa nu te atinga. Spun clar ca abia astept sa trec la celalalt volum din aceasta serie minunata numita'' Cimitirul cartilor uitate''
Un roman extrem de bine scris, suspans la fiecare pagina, personaje bine conturate, final de nota 10.
Nici nu vreau sa scriu despre ce este vorba, nu vreau deloc pentru ca iti stric placerea de a descoperi singur lumea creata de Zafon. E prea frumoasa cartea incat sa-ti dau vreun amanunt . Eu n-am vrut sa stiu despre ce este vorba cand m-am apucat de ea. N-am vrut sa stric farmecul povestii, am vrut doar sa ma surprinda. Si a facut-o cum a stiut ea mai bine.
Povestea m-a purtat pe toate strazile din Barcelona si din imprejurimi, prin locuri in care am avut sansa sa calc in realitate... Umbra vantului , 5 πππππ !
Doamne, cat m-am lungit! Cred ca ar fi trebuit sa scriu separat despre carti, la rubrica potrivita.
Luna decembrie se apropie cu pasi repezi si ca niciodata nu am chef sa mai impodobesc bradul. Cadouri n-am avut chef sa caut...Sunt oricum in pana de idei. Ar trebui sa-mi fac o lista . π
ππ
Niciun comentariu:
TrimiteΘi un comentariu