Zic doar ca nu mai este relevant pentru mine sa mai scriu si sa arat ce fac. Si atunci de ce ar mai fi pentru altul? Intotdeauna pe blog spui ce vrei tu sa inteleaga celalalt si alegi sa arati ce e interesant pentru tine. Blogul e un spatiu public ( oricat l-ai face tu de privat) si trebuie sa stai tot timpul cu piciorul pe frana.
Nu mai doresc sa fiu bloggerita. Nici cititoare ( de bloguri) nu mai sunt.
Atat a trait blogul asta, un deceniu.
THE END
11 comentarii:
:(
Ade, da, am renuntat si eu.
Să știi că eu o să revin. :)) Cât de curând. Da, știu că așa zic din iunie.. Am foarte multe poze, chiar vreau să le pun pe blog.
Tare mi-ar plăcea să mai publici ceva uneori. Eu mereu te citeam cu plăcere. Dar dacă nu mai vrei, îți respect decizia. Poate ne mai "auzim" pe WApp.
"Blogul e un spatiu public ( oricat l-ai face tu de privat) si trebuie sa stai tot timpul cu piciorul pe frana." Sunt de acord.
Te pup!
Dar tu stii ca, de cand ai inchis pravalia si n-ai mai dat niciun semn ( speram ca se va intampla in iunie), s-a dus si interesul meu? A fost inceputul sfarsitului. Mult pustiu.
Nu stiu daca voi mai veni sa scriu pe blog. Nu am chemarea.
Ne auzim cand vrei tu. O sa trec pe la tine din cand in cand. Sa ai spor!
Te imbratisez cu sufletul.
A fost un an urât... N-am mai avut chef, sincer. Iar acum, de când cu școala online, s-a dus și ăla puțin timp liber pe care-l mai aveam. Un copil e dimineața, celălalt de la ora 16. Între și după ore au teme și iar teme. Practic toată ziua mi-e ocupată. :( Sunt și mici, 6 și 8 ani, deci no, nu-i pot lăsa chiar singuri la laptop că se mai blochează una-alta, Iustin nici nu are răbdare... Aștept zile mai bune. Anul ăsta clar nu am speranțe, dar poate de la anul. Blogul îl deschid totuși să mai eliberez telefonul de poze...
Ei, chemare.. De parcă eu am. Dar totuși mă relaxa să scriu pe blog. Și-mi place să citesc și la tine despre tot felul de mâncăruri sau locuri în care eu nu o să ajung niciodată, să văd poze faine.. Și apoi blogul tău e mai mult decât un blog. Te "cunosc" de mai bine de un deceniu. De când era Alexia mică-mică. Cu unele fete de pe bloguri eu practic am crescut. :) Iar când se închid aceste bloguri, cum e și al tău, practic simt cum dispare încă o parte din viața mea... Nu mă pricep la explicat, dar cred că înțelegi.
Te pup! Tot binele din lume!
A fost un an atipic pentru toti. Un an cu multe incercari. Scoala online e o porcarie...Mi-e asa mila de copiii astia, sunt debusolati complet.
Imi dau seama cat de greu este si cat de obositor, te inteleg. Dar, se pare, ca online-ul va fi viitorul. :(
Apuca-te de scris pe blog daca iti face bine, eu m-as bucura.Sunt perfect de acord cu tine, asta am simtit si eu, ca s-a dus o parte din mine.
Iti multumesc, tare frumos mi-ai scris, cu sinceritate.
Oare intoarcerea ta pe blog ma va motiva? oare va fi un imbold? vedem. de asta nu zic NU categoric.
Te pup si eu. Numai bine si voua!
În două fraze am folosit "practic" de 3 ori. :) Scuze!
Am redeschis blogul. Pupici! :)
Ma bucur. :)
Sunt cu ochii pe tine.
Cătă, sâmbătă cred că a fost ziua ta. La mulți ani și multă sănătate! :)
Mii de scuze! Am avut o săptămână grea și am uitat. Sinceră să fiu, nu-mi aminteam nici azi dacă nu intram la tine pe blog să văd poate te-ai răzgândit și ai mai publicat ceva... M-am uitat în calendar că nu știam în cât e azi (yep, sunt una dintre acele persoane care nu știe mereu ce zi este, uneori nici luna :)). Te pup, cu drag!
Multumesc mult de tot! Te pup si eu.
A fost sambata, da. Am petrecut cu familia si cativa prieteni, acasa.
Si eu uit uneori ce zi este... :)
Mă bucur! Să fii iubită! 🙂
Trimiteți un comentariu