Tara Hategului

Vineri, 1 iulie, am ajuns acasa. Sambata am despachetat si impachetat la loc, iar duminica pornit din nou la drum, spre Tara Hategului. Aveam rezervarea facuta din luna februarie, cu avans platit, pentru ca Dumbravita e foarte solicitata pe perioada verii, iar acum inteleg de ce.

Drumul a fost acelasi pe care il fac in fiecare vara (pana la Alba), Pitesti-Valcea- Valea Oltului- Sibiu-Sebes...Apoi am luat-o spre Orastie-Hateg- Rau de Mori. Am facut doua opriri, una pentru alimentat si cafeluta, iar alta pentru a lua pranzul, langa Sebes. De aici si pana la destinatie, adica pana in satul Clopotiva din comuna Rau de Mori, au sofat fetele. Baietii bausera cate o bere la masa...

Si s-a pus pe o ploaie...Si ziua arata ca noaptea. Apa facuse ravagii prin oras, iar noua ne ajungea pana la faruri, de orasul Hateg vorbesc. Copaci culcati la pamant, acoperisuri luate pe sus, geamuri sparte in mijlocul strazii = drum blocat. Ne holbam si ne inchinam. Parca eram intr-un film apocaliptic. Politia ne-a dirijat pe un drum paralel si am ajuns cu bine la destinatie. Dar, pana sa parcam in curtea pensiunii, am observat in ce zona wow am ajuns. Stiam ca o sa imi placa, dar de la ce vezi in poze si pana la cum ti se prezinta realitatea, e diferenta mare.

 Prima senzatie: singuri in Retezat, in inima muntelui. Si am sa explic de ce acest gand. Drumul ingust prin padurea cu cabane din lemn, muntele care ne inconjura, zona nedefrisata, cabana noastra izolata care parea ultima din sat, si brazii ale caror varfuri nu se vedeau de abur si nori pufosi ca vata de zahar... Aerul si linistea.

curtea din spate ( corpul 2)

vedere in partea dreapta a curtii, de pe terasa unde ne relaxam seara

Ce primire din partea gazdelor ai cand ajungi acolo! Se poarta cam peste tot servirea oaspetilor cu bunatati din partea casei. O palinca, o visinata, un platou traditional si desert. Am avut parte si de acest lucru pe langa multe altele. Oamenii pensiunii sunt frumosi, saritori, amabili si in acelasi timp foarte informati. Numai laude din partea mea! 

terasa din curte unde serveam micul dejun

terasa de relax, destul de generoasa cu noi. Coltul din stanga al nostru, iar cel din dreapta al copiilor

Pufi, prietenul copiilor. Foarte pofticios, mereu isi punea laba pe piciorul meu cand mai voia mancare

Suita tripla

patul dublu. scuze pentru pozitiile musafirilor! :))

camera copilului cu pat single

cum erau despartite camerele in suita tripla

Totul la aceasta pensiune a fost bine gandit inainte de a fi construit. Doua corpuri in aceeasi curte, unul fiind pentru cei cu animale de companie, un lac pentru cei care vor sa pescuiasca, restaurant cu mese in interiorul pensiunii, cat si afara pe terasa. Terasa spatioasa si umbroasa,frumos decorata si acoperita in caz de ploaie, loc de joaca pentru copii, gratar, gazon, gradina, terasa mare la etaj cu coltar si fotolii, cu mese pentru jucat carti, rummy, sah sau servit o gustare. Poti linistit sa tragi si un pui de somn aici, asa de bine dotata cu mobilier e terasa de la etaj!

Mancarea diversificata si de calitate, cu ingrediente locale. Noi am avut micul dejun inclus, iar seara la cina, serveam ce ii sugeram bucataresei sa ne faca in dimineata zilei respective, inainte de a pleca in drumetie  excursie.

In penultima seara s-a organizat foc de tabara. Nu s-a intamplat nimic deosebit, doar s-a baut cate o bere.

Pensiunea Dumbravita am trecut-o la rubrica " Da, o recomand!"

N-o sa stau acum sa descriu amanunt cu amanunt fiecare loc vazut din Retezat, dar, ca intotdeauna, pozele pot s-o faca singure.

Prima excursie a fost la Hunedoara, la Castelul Huniazilor. In 2012 l-am vazut, cand am mers la mormantul lui Arsenie Boca, numai ca atunci era in renovare si nu l-am vizitat. De data asta am zabovit destul la el, dar, parerea mea personala...Nu e spectaculos decat vazut din afara. 

La recomandarea cuiva am servit pranzul in Hunedoara, la Restaurant Bulevard. Elegant, curat, iar meniul gustos si variat. Preturi? Decente! Chiar l-am recomandat zilele acestea parintilor mei, ca au trecut prin zona, cu ceva prieteni.Si au fost multumiti!

penele Alexiei

farfuria mea de paste primavera cu legume la gratar . excelent gatite.

Apoi am vazut Sarmizegetusa Ulpia-Traiana, Biserica Sfantul Nicolae din Densus, Biserica Colt, Cetatea Colt, Rezervatia de zimbri Hateg, Barajul Gura Apei, Cascada Lolaia, Cetatea Malaiesti, Pestera Bolii, Parcul de aventuri din Rausor, Sarmizegetusa Regia.

Biserica Sf, Nicolae din Densus. Nicolae din sec. XIII. Iorga a numit-o " fara pereche in toata romanimea"

Biserica Colt de langa Cetatea Colt ( sursa de inspiratie a romanului " Castelul din Carpati" a lui Jules Verne

Cetatea Malaiesti ridicata la sf.sec.XIV , consolidata si restaurata in 2013

vedere din cetatea medievala Malaiesti

Cascada Lolaia

Accesul la cascadă a fost amenajat cu trepte și balustrade din lemn. Înălțimea cascadei este în jur de 13-15 m.Diferența mare de nivel creează o lume de vis foarte sălbatică, mai ales pe pârâul Pietrele, dând naștere la o sumedenie de cascade mici, culminând în Cascada Lolaia.

Sarmizegetusa Regia

Toate aceste ruine vorbesc încă. Povestea lor nu s-a sfârşit. Chiar dacă astăzi viaţa, obiceiurile, cultura şi spiritualitatea celor care le-au dat viaţă sunt mai greu de descifrat, este de datoria noastră să le păstrăm şi dacă este posibil să le reînviem.

O liniste de nedescris, cu o incarcatura energetica deosebita... Sunt foarte multe de povestit despre acest loc.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana

rezervatia de zimbri Hateg

Sincer, dupa povestea pe care am auzit-o acolo, de la  nenea cu biletele, putin timp ne vom mai bucura de astfel de rezervatii.Trist...Mai erau doar cinci exemplare.

Pestera Bolii, o pestera interesanta, chiar a meritat s-o vizitam. Accesul in pestera se face din drumul comunal, coborand o scara lunga pana aproape de gura pesterii. Cumva asemanatoare cu Pestera Scarisoara, insa mult mai lunga si mai larga... Tot la fel de bine intretinuta si amenajata. Am zeci de poze cu pestera, dar nu o sa le postez pe toate, ca n-am cum. Insa, fiecare segment al pesterii merita vazut. Nu se aseamana unul cu celalalt.

Capatul sau iesirea cealalta a pesterii, insa nu se poate trece decat cu pluta. Multe izvoare au format aici un fel de lac.

Se iese pe unde se intra. :)

Partia Rausor are si parc de aventuri. Bineinteles ca n-am lipsit de la catarat. Nu noi, ci copiii si Bogdan! Parcul e chiar langa cabana salvamont Rausor si tot cei de la salvamont se ocupa de parc. Mie nu mi se pare distractie sau aventura, ci testare de forta in maini si picioare...

Gata, inapoi acasa si pornirea spre Alba Iulia! Au trecut deja cinci nopti si sase zile... 

Era 8 iulie! 

Si mi se pare ca a fost doar un vis. Un vis frumos cu mici parti uratele, cu momente de furie, dar, vorba aceea, nimic nu e intamplator. De fapt, n-am pierdut nimic, ci doar am castigat mai mult.

Eu nu mai cred ca exista prieteni in ziua de astazi, ci doar vagi cunostinte. O fosta prietena( vecina de bloc, fosta director la Animafilm, colega cu Gopo) de-a mea, mult mai in varsta ca mine, imi spunea pe vremea cand eram studenta si imi beam cafeaua la ea : " asculta-ma, Ciocio, draga, in ziua de astazi nu exista prietenie, exista doar interes." Iar asta se intampla prin 98'-99'. N-am crezut-o niciodata, pana acum.

va urma...

Vara lui 2016. Scurta, plina, dar minunata!

Cum s-a terminat anul scolar, am si plecat de acasa. In ziua de premiere aveam deja bagajul facut. Prima data am indeplinit dorinta copiilor, adica stat cinci nopti la mare in Bulgaria. Eu am inceput sa fug de soare, pentru ca nu mai rezist la caldura si plus de asta, ma cam oboseste marea.Imi place sa o vad, sa o ascult, sa savurez ceva la malul ei, sa fac doua poze si de ajuns. Asta a fost si motivul pentru care nu am mai ales Grecia, Turcia sau o alta destinatie mai indepartata. Am vrut ceva aproape de casa, cu masa all inclusive, sa nu mai avem grija portofelului. Statiunea pe care am ales -o de data asta a fost Albena si bine am nimerit. Hotelul era dotat cu gradini, locuri de joaca, piscine cu tobogane, aqua park cu intrare libera pentru cei care erau cazati la hotelul de care apartinea. Cum spuneam, dupa cinci nopti, ne-am intors acasa si pot sa spun ca mai mult de atat n-as mai fi stat. Cat poti sa te balacesti? Cat poti sa faci plaja? Dar cat poti sa mai mananci? Deja, dupa doua zile, mancam ca robotii, fara sa ne mai fie foame. Mancam de curiosi. Nu cred ca am sa mai aleg vreodata aceasta varianta, e prea mult. Ne-am porcait in adevaratul sens...

in drum spre Albena( 26 iunie)

Drumul la dus a fost frumos si neplictisitor...Am mers prin Calarasi si am luat ferry de la Chiciu. Cand am ajuns in Silistra, am cazut in butoiul cu melancolie. Silistra a fost primul oras pe care l-am vazut,din strainatate, cand aveam opt ani. Mi-am adus aminte de tot ce mi-am cumparat atunci.De la guma de mestecat cu surpriza ( era cu actori straini), pungi cu dulciuri, cosmetice ( deodorantul BAC, sampon de trandafiri, parfum la fiola in cutiuta de lemn, etc) pana la fotografii cu Sandra. Ah, cat de innebunita eram, cat de mult imi doream sa devin cantareata, dar nu m-a lasat tata, zicea ca...Mda!)

A fost o placere sa revad Silistra, atat cat am vazut din ea.

Hotelul, mancarea, parcul, piscinele, barurile, restaurantele, plaja, au fost toate ok, nimic negativ de comentat. Plaja era foarte lunga si lata, cu nisip fin, iar apa curata si care se adancea treptat, dar dupa multi metri de la mal. Sezlonguri si umbrele gratis! Deci, a fost foarte bine, iar copiii fericiti. Cand sunt copiii fericiti, si parintii se bucura! :)

prin Albena, seara

plaja din Albena

Drumul inapoi, catre casa, a fost altul. Dupa ce am predat camerele, am plecat spre Balcic. Tocmai terminasem " Printesa Bibescu, Ultima Orhidee" si urma sa incep " Povestea vietii mele, Regina Maria". Nu concepeam sa nu vad castelul cu ale sale gradini imense, ori peisajul locului, descris cu amanunt in ambele carti,si care a incantat-o atat de mult pe regina. Coltul de rai si oaza de liniste!

Acum, zona a devenit comerciala, dar sunt convinsa ca, la acea vreme, alta era atmosfera acolo, Castelul merita clar vizitat.Este inconjurat de multa vegetatie si cu o panorama superba asupra marii. M-as mai duce inca o data la Balcic, dar as alege sa merg primavara. Chiar daca toate plantele si toti acei copaci umbresc locul, arsita verii ma indispune. Sis a mea a stat un weekend prelungit aici, chiar de Sfanta Maria, si mi-a zis ca tare bine s-a simtit. Tare mult i-a placut acest colt de rai! Poti merge un weekend la Balcic sa faci plaja, sa te plimbi si sa mananci bun si ieftin.

castelul Balcic

Am lasat Balcicul si ne-am oprit ca sa mancam. De la hotel iesisem cu micul dejun,ceea ce pentru mine inseamna cafea. Am cazut de acord sa mergem sa mancam la renumita ferma de midii din Dalboka. Cine a mers in Bulgaria, in concediu, stie despre ce vorbesc. Noi in concediu n-am mai fost, ma refer in Bulgaria, dar am vrut sa mergem intr-o primavara, de Paste. Majoritatea turistilor sunt curiosi sa ajunga la acest restaurant macar o data. Eu special pentru el, n-am sa mai ma duc, doar daca ne-o iesi vreodata in drum, cand tranzitam Bulgaria,si cum nu prea tranzitam prin zona aceea... Cand ne-om mai duce?!!! Dar, niciodata nu spun niciodata. M-am convins ca am locuri de vacanta in care am ajuns de cel putin trei ori, si asta fara sa-mi doresc din tot sufletul.

Mi-a placut locatia restaurantului, pot sa spun asta. Mi-a placut ciorba de peste, putin asemanatoare cu cea lipoveneasca. Guvizii au fost prea uscati si midiile pane prea putine. Nu mi-a placut ca parcarea e in varful dealului, restaurantul fiind jos, pe malul marii. Dupa ce ii dai stomacului sa bea si sa manance...Greu, greu tare cu urcatul pana inapoi, la masina, iar daca mai e si canicula, ai sanse sa faci insolatie. Dar, a meritat daca ma gandesc mai bine! Trebuia bifat si locul asta.

spre restaurant, dar masina ramane sus, ca sa nu ti-o omori la intoarcere

si cobori...

Ferma de midii, Dalboka

guvizi

ciorba de peste, acrita cu lamaie, cu multa carne alba si fara pic de os

midii pane

sarmalute de midii, in foi de vita

icre de crap

ciorba de peste ne-a placut cel mai mult

Daca n-ai rezervare, iti gasesti locul aici, la mesele din imagine

 Cam asta a fost prima parte a vacantei, adica la Marea Neagra bulgareasca.Mie imi place mai mult muntele, pur si simplu ma fascineaza si ma lasa muta. Am ales in vara asta locuri in care n-am mai calcat pana acum, precum Maramures, Hateg, Transalpina, Valea Sebesului, Poiana Aiudului,Coltesti, Rimetea...

va urma...

Before/After

Fiți, am luat vacanța ! 

 

 

 

Se poarta blond!

Mi-am făcut curaj ca sa imi deschid culoarea parului. Anul trecut am făcut de fapt schimbarea majora, de la negru la ruginiu! Dupa circa patru spălări, parul bătea in blond, dar un blond turbat...Si asa m-am hotărât sa trec la blond, dar un blond natural, nu blondul lui Barbie...Ah, ce nu suport culoarea asta! Cel putin nu pentru mine.

Coafeza mea, Oana, mi -a ales culoarea...Eu ma oprisem la ceva mai spre gri, un nisipiu. Zicea ca ma prinde mai bine o culoare mai vie, care sa ma deschidă si sa mi scoată si mai mult ochii in evidentă. M-am last pe mâna ei si...Voila! 

Draga școala,

Eu sunt Andreea si sunt mama lui Rares, un baietel vesel, empatic si plin de viata. Iti scriu ca sa iti spun ca mi-ar placea ca tu sa mi-l dai inapoi, cel putin la fel de bun si frumos cum ti l-am dat eu tie.

Sa iti explic: Rares e un om, chiar daca are putini ani, e un om, trateaza-l ca atare! Tine cont ca omul are propriile nevoi si sentimente si nu le face sa para lipsite de importanta, caci un om adult care nu stie sa isi cunoasca si sa-si respecte nevoile si sentimentele e un om pierdut si trist.

Rares are o viata de trait. Rares nu are o scoala de trait, ci o viata. Si viata nu inseamna doar fise. Viata   inseamnna si joaca (sau mai ales joaca la varste mici). Viata inseamna sa mai participe si la lectii de teatru, daca asta ii place, viata inseamna sa mai si gateasca, sa mai si sape in gradina, sa se mai urce si in copaci, sa mai construiasca iglu-uri si sa se ascunda in zapada, sa mai socializeze cu oameni. Cand sa faca toate astea, draga scoala, cand tu ii ocupi 8 ore pe zi cu “studiu”, doar asa de dragul inertiei?

Rares se iubeste pe el asa cum e. Are incredere in el, are stima de sine si nu incearca sa braveze doar de dragul comparatiilor si evaluarilor din care e musai sa iasa invingator. Nu ii anihila stima de sine, nu ii omori curajul de a fi el si nu mai avea pretentia sa fie bun la toate, asa cum incerci prin vesnicele tale comparatii! Nu pune presiune pe el! Lasa-l sa isi traiasca frumos copilaria si iti promit eu ca isi va trai frumos si restul vietii. Rares e curios si curajos sa afle lucruri noi, sa experimenteze, sa creeze. Lasa-i timp sa faca asta! Lasa-i timp sa fie curios, pentru ca, vezi tu, daca ii ocupi tot timpul cu sarcini impuse, nu mai are cand sa isi satisfaca si curiozitatile si incet, incet o sa dispara.

Daca ti-ai asumat fapul ca imi educi copilul (ca tot mi l-ai luat fortat), apoi educa-l! Dar, vezi tu, la ora asta tu nu educi pe nimeni. Tu doar stabilesti directii si te bazezezi pe parinti sa iti urmeze directiile, iar daca ei nu pot sa iti plateasca profesorii suplimentar sa faca lucrurile pe care nu sunt in stare sa le faca la scoala. (ca nu au timp, ca nu au cu cine, sau ca pur si simplu sunt absurde si nepotrivite caracteristicilor varstelor carora se adreseaza). Mama lui Rares are si ea o viata de trait. Si de muncit pentru trait. Si de facut viata un pic mai frumoasa pentru ea si pentru copilul ei.

Si nu in ultimul rand, apleaca-te, draga scoala, si asupra oemenilor pe care i-ai desemnat sa isi puna amprenta asupra vietii copilului meu. Si ei sunt oameni, sa stii. Si e necesar ca ei sa fie echilibrati emotional, sa fie liberi de frustrari. Nu mai pune presiuni absurde pe ei. Ajuta-i!  Ajuta-i, dar nu ii obliga. Ajuta-i sa fie curajosi in primul rand, caci asta este o valoare pe care mi-as dori sa o transmita ei copilului meu. Nu-i mai forta sa le transmita copiilor doar frica de esec. Nu stiu daca realizezi, dar tu, scoala draga, functionezi pe insuflarea si cultivarea fricii.

Nu stiu daca tu te-ai gandit vreodata ce fel de adulti iti doresti sa iasa din “mana” ta… Dar eu m-am gandit. Si mi-ar placea asa: sa fie curajos, vesel, sa isi asume actiuni, fiind perfect constient de consecinte, sa aiba stima de sine, sa se accepte asa cum e, sa fie autodidact, sa fie vesnic curios si creativ, sa fie independent (si nu obedient), cu putere de decizie fara a necesita vesnice confirmari de la altii. Ia spune-mi, prin practicile si metodele tale de azi, copilul meu va fi la fel dupa ce termini tu cu el?

Nu, nu vreau sa imi educi copilul ca sa traiasca perfect adaptat la lumea asta trista si rea, vreau sa imi educi copilul in asa fel, incat el sa construiasca o lume mai buna si mai frumoasa.

Andreea, mama lui Rareș 

crestemoameni.ro