Continuarea primei parti
Skala Prinos era in nord vestul insulei si la iesirea din port trebuia sa facem dreapta...Pefkari, oraselul in care trebuia sa ne cazam se afla la 40 de km, in sud-vest, la distanta de 1 km de renumitul Potos. Vremea era destul de faina, sa fi fost 25 de grade. Peisajul era de vis. Pe drum am admirat casele grecilor , una mai frumoasa ca alta ,curtile pline de flori, si marea care se lasa pe partea dreapta a soselei.
Cum am ajuns in Pefkari, indicatorul ne obliga din nou la dreapta, spre
HOTEL ESPERIA unde urma sa stam 2 zile
Hotelul era situat chiar pe plaja si asta ne placea enorm. Taverne multe, nisip fin si un golfulet in apropiere. Ce altceva ti-ai mai fi dorit? Pana am inspectat zona, baietii au parcat masinile si asteptau sa apara Stelios, grecul (patronul)cu care am tinut legatura prin e-mailuri. Ma asteptam la un tip in jur de 60 ani, asa cum era Kircos, proprietarul de acum 2 ani la care am stat in Vourvourou...nu stiu de ce aveam impresia asta, ca e in varsta.Si cand colo...el era de aceeasi varsta cu Bogdan.
S-a bucurat tare mult cand ne-a vazut, nici el nu-si imaginase cum arata Catalina, d-na cu care tot povestea pe e-mailuri despre jocurile politice din Atena. Cred ca l-am bombardat cu intrebarile pana sa ii confirm sosirea noastra la Esperia. Minciunile de la televizor ma dadusera peste cap la un moment dat, lumea disperata imi spunea sa renunt la Grecia, ca nimeni nu-mi garanteaza siguranta. Si bine am facut ca n-am ascultat pe nimeni, m-am gandit ca e politica lor, sa nu mai iesim din tara ca sa mergem pe litoralul romanesc.Stelios imi spunea in fiecare e-mail ca nu e nici o problema, ca are deja turisti sositi din Austria, Germania, Anglia, Bulgaria, Rusia...si m-a convins, de fapt nici nu a trebuit sa imi fac griji, ca doar stiam foarte bine ca televizorul nu e altceva decat un mijloc de manipulare si indobitocire.
Ne-a aratat camerele si ne-a lasat pe noi sa alegem in care sa stam, din cele disponibile, evident. Toate aveau balcon, mic ce-i drept, baie fara aerisire si un minifrigider. De curat, era curat...dar eu simteam ca ma astupa cineva la gura cand stateam in camera...n-aveam loc. Alexia a dormit cu mine in pat, pentru ca patul ei il tineam pe post de dulap. Nu ca n-ar fi fost sifonier in camera, dar m-am gandit ca n-are rost sa despachetez si sa aranjez lucrurile in el, atata timp cat eu ma vedeam plecata de aici.
Daca ar fi fost camera spatioasa si baia mare, cu geam...nu ne-am fi mutat pentru ca peisajul, plaja, tavernele si gazda erau ireprosabile.Platisem avans pentru 2 nopti si ne-am gandit sa ramanem, dar atat.
Dupa ce am despachetat cat de cat, ne-am intalnit toti in camera prietenilor nostri. Balconul lor era ceva mai mare, fiind la parter. Ei si-au ales camera la parter pentru Tasha, ca sa nu fie nevoiti s-o coboare tot timpul sau sa stea s-o pazeasca cand ii trebuie afara. Noi eram cazati la etajul 1 si aveam o panorama faina. Balconul lor era mai mare cum ziceam, iar de jur imprejur erau numai flori, palmieri si pomi fructiferi. O splendoare! Ciresele le rupeam de pe creanga stand pe scaun, la masa. Am petrecut si am sarbatorit doua evenimente importante, data de 4 iunie( casatoria noastra) si data de 5 iunie( ziua de nastere a Oliviei, fiica lor). Bineinteles ca Stelios nu a putut lipsi de la petrecere, chiar i-a facut deosebita placere. Era simpatic si ne-a povestit despre tot felul...chiar si despre familia lui.
Masa am servit-o la una din tavernele lui si mi-au placut la nebunie inelele de calamar cu garnitura. Alexia, cat am stat la Esperia, a comandat numai paste bolognese...am zis ca o sa i se faca rau, dar nu !
Ziua a doua in Pefkari a fost superba, soarele nu ardea deloc si noi ne-am petrecut-o pe plaja adunand pietre de mare si povestind la un pahar de bere, suc...altceva nu ne trebuia . Ne simteam excelent. Copilul era in culmea fericirii, ei ii place marea mai mult ca orice.
Ne gandeam totusi sa dam o fuga in ziua a treia pana in Kinira, acolo unde a stat Paula anul trecut si sa vedem daca gasim camere libere. Vroiam oricum sa schimbam locatia ca sa nu ne plictisim si sa vedem cat mai multe locuri. Cat am stat pe plaja, am vazut vaporase care faceau croaziere in zonele de vis ale insulei sau care te duceau in larg pentru pescuit, iti alegeai tu singur programul. Clar vroiam si noi, insa nu stiam din ce port pleaca si la ce ora. Am aflat mai tarziu ca trebuia sa ajungem in capitala Thassos sau Limenas, cum i se mai spune.
Tavernele lui Stelios...gaseai orice tip de mancare, si era totul proaspat, asta am apreciat. Pestele nu era congelat, fructele de mare nu erau congelate...totul era adus dimineata, de la piata pescarilor, atat cat considerau ca se consuma in cursul zilei respective.
Fugisem dupa amiaza la Kinira sa vorbim cu Talia, grecoaica care avea hotelul Agorastos...i-am spus ca sosim a doua zi, pentru noi fiind a patra de sedere pe Thassos. Si la ea ne-am ales camerele, de data asta cu kitchineta,baie mare cu fereastra si de o curatenie cum nu-mi imaginam. Totul era alb imaculat si lucea. Balcoane nu aveau camerele noastre pentru ca terasa din fata usilor era de 50 mp. Aici stateai aproape tot timpul, in camera intrai sa dormi sau sa mergi la dus. Celelealte camere din corpul mai nou aveau balcoane, dar erau in stil hotelier...fara kichineta , dar mai micute.Terasa era in schimb la comun...asa ca am preferat corpul vechi cu toate conditiile posibile.
Dupa o masa copioasa la taverna lui Stelios ne-am hotarat sa-i spunem ca plecam, desi ne era oarecum...pana la urma i-a spus Bogdan ca plecam de pe Thassos pe continet, sa vedem si altceva...ca sa nu creada bietul om ca nu ne-am simtit bine la el. No, cateodata e necesar si o minciunica ca sa salvezi o situatie mai neplacuta...nu s-a suparat dar nici incantat nu avea cum sa fie. Ne-am luat ramas bun a doua zi dimineata si dupa ce ne-am aruncat bagajele in masini...dusi am fost pana in Kinira.
Ne-am oprit in Potos sa alimentam si sa cumparam fructe si legume. Frumos orasel, aici gaseai orice doreai! Cam inghesuit dar parca asta era farmecul, strazi inguste si pline de flori, taverne multe, multe, magazine lipite unele de celelalte. Preturile ca la noi, in schimb benzina era 1,5 euro.Na, erai pe insulaaaa!!!
KINIRA
Aici am ajuns in a patra zi...submarinul asta de insula ne-a incantat privirile, plaja salbatica, pietre colorate poleite de o frumusete rara, in schimb...pustiu. Nu auzeai decat marea si atat! Toata plaja era a noastra, toate pietrele erau ale noastre, ca m-am apucat sa adun si de-aici, ca sa nu mai spun de Paula...cred ca a luat pentru stalpul ei din gradina un sac. Zicea ca si anul trecut a gasit, insa nu i-au ajuns sa lipeasca pe tot ...asa ca urma sa completeze acum. Dadeau bine pentru ca am vazut in zona, la niste taverne si tot pietre de genul asta am vazut lipite pe ghivecele cu flori.
...aveam si mare si munte, ne aflam fix pe partea cealalta a insulei, adica in est.
Taverna Taliei ...pai panorama care o aveai de aici, te facea sa stai cu mancarea in gura si cu ochii cascati, Splendid domnule !!!
Nu aveam plaja in usa camerei, insa nu ne deranja sa traversam soseaua...mai faceam un pic de miscare ca si-asa am trait ca viermele in untura...sau cum spun eu, ca parazitii. Ce puteai sa faci? Decat plaja, mancare, odihna, plaja, mancare, odihna...Paula tot timpul imi spunea ca aici iti incarci cu adevarat bateriile si ca nici nu vrea sa se gandeasca la ce o asteapta acasa, in Romania
Aici...crizaaaa??? Aici viata era roz, nici o grija, nici un balamuc sau vreo stire idioata la tv incat sa ajungi sa te sinucizi...ca mai nou, decat sa asculti stirile in Romania...mai bine vorbesti singur.
Aici era raiul pe pamant...cata relaxare, cata frumusete !
Vederea asta o aveam din supermarketul din care imi cumparam zilnic iaurt de oaie la pahar...un deliciu ! in viata mea nu mai mancasem asa ceva, nu m-as fi riscat. Insa aici...nimic nu se compara cu ce stiam eu.
Veneam la magazin si dupa amiaza, cand ma intorceam de la plaja...avea tanti de aici o inghetata buna si un fresh de portocale minunat, la 1 euro sticla de litru...pepene zemos, paine adevarata cu seminte si miere, productie proprie. N-am vazut pana acum, ma refer pe unde am colindat, batranica mai simpatica si mai sufletista. Stia o engleza mai de balta, dar ne intelegeam amandoua...Si ea ma simpatiza foarte tare si de fiecare data ma invita pe terasa la cafeluta. M-a dat gata peisajul din balconul magazinului...
Vedere din taverna Taliei, unde serveam numai cina, ca restul meselor ni le prepearam noi singuri
Ce zambet fortat, mai Bogdi !!!
Asta era terasa noastra, sub vie, cu mese si sezlonguri unde stateam seara pana tarziu....of, ca bine mai era!
va urma...
