14 octombrie 2016

4 zile si 3 nopti in Maramures


  •  Maramureşul concentreazã tot ceea ce înseamna viaţa la ţarã. 
  •  Puţine obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut.
  •  Familiile rãmân în aceleaşi sate ca şi strãmoşii lor. 
  •  Mesteşugurile şi tradiţiile sunt transmise din generaţie în generaţie. 
  •  Îmbrãcãmintea ţesutã manual este încã purtatã cu mândrie. 
  •  Biserica este în continuare sufletul satului. 
  •  Vecinii se cunosc unii pe alţii şi se ajutã între ei.
  •  Viaţa în Maramureş este învãluitã în mister. 


Barsana
Am plecat in Ieud ca sa petrecem de ziua lui Bogdan. El a insistat sa mergem pentru ca eu l-am tot batut la cap in fiecare vara, cand mergeam la Alba. Prea obosita si satula de bagaje eram, asa ca n-am plecat foarte incantata la drum... Dar traseul pana acolo mi-a mers la suflet. Am trecut prin Salva si Romuli,prin Bistrita Nasaud adica, acolo unde s-a nascut si copilarit socru meu, saracul... Si am vazut unde si-a petrecut Bogdan ,candva, vacantele de vara. Si da, a avut dreptate, locurile acelea sunt faine si deosebite.


 Mi-a placut vacanta in Maramures mai mult decat credeam. Zona e mai frumoasa decat am putut sa-mi imaginez. Zic ca e cea mai tare din toate punctele de vedere. Mi-a placut totul aici, totul! Sa nu crezi ca am reusit sa vad tot Maramuresul. Nici macar Memorialul durerii din Sighet n-am reusit sa-l vad tot si nici sa citesc toate documentele din incinta. Iti trebuie o zi intreaga, nu doua ceasuri cum am stat noi, fiind grabiti ca sa prindem deschis la Cimitirul Vesel. Am gasit in schimb pe cei doi fosti colegi de facultate ai socrului, care au fost inchisi aici si condamnati la moarte. Bogdan i-a recunoscut in pozele expuse acolo...  :(

Am plecat in formatie de patru, adica si cu Maca. Nici ea nu voia sa vina, dar pana la urma a recunoscut ca mare prostie facea daca ramanea in Cluj.  :)





Satul in care am dormit cele trei nopti, se numeste Ieud. Un sat localizat pe Valea Izei, cu case mari si frumoase, cu targ de produse alimentare chiar in centru, un muzeu etnografic si cu cea mai veche biserica din lemn din Maramures.
Pensiunea mica, cu maxim sase camere, cu gradina, foisor si o cabanuta de lemn, decorata traditional, chiar in spatele casei.
vedere din gradina
Gazda, tanti Maria si nenea Liviu. Nu erau batrani, dar mai mari decat noi. Ea, profesoara de limba romana, iar el, invatator.( amandoi la scoala din Ieud)
Mancarea a fost multa si diversificata. Se gatea zilnic,cu alimente din propria gospodarie. Nimic nu cumparau, decat zahar. Gogosile cele mai pufoase si mai gustoase le facea doar profa de romana. Intr-o seara, Alexia a mancat noua. Nu imi venea sa cred! A doua zi a primit din nou gogosi. Iar a treia zi, clatite, cu diferite tipuri de gem. 


Daca mai stateam la tanti Maria, trebuia sa ne cumpere haine. Nu puteai sa nu mananci ce iesea din mainile ei. 
Mi-a placut ca pensiunea nu era la drumul principal, ci la capatul unei ulite, langa padure. Nimeni si nimic nu te putea deranja aici. Seara, dupa ce veneam din excursii, stateam la povesti cu gazdele si cu cei care se cazau aici. Au fost belgieni, austrieci, francezi, toti incantati de tara noastra. Bogdan le facea de seara traseul si le bifa pe harta locurile in care trebuiau neaparat sa ajunga.

muzeu etnografic Ieud



cu mocanita pe Valea Vaserului

Cimitirul Vesel Sapanta



Sapanta
Sapanta Peri, cea mai inalta biserica din lemn, din Europa
mocanita cu abur, Viseu de Sus
Cascada Cailor, Borsa









celula in care a murit Iuliu Maniu
Cand au inceput zilele ploioase, am plecat inapoi, la Alba Iulia. Daca mai aveam o zi sau doua de stat la pensiune, n-am mai fi avut ce face, decat sa ne intoarcem in Sighet si sa vizitam ce a mai ramas din Memorial.La intoarcerea de pe Valea Vaserului, cu mocanita, se lasase un frig cum de mult timp n-am pomenit vara, chiar si la munte. Ploua cu galeata. Spun ca am fost norocosi totusi, ca n-am rezervat mai multe nopti decat era cazul.

N-am povestit suficient, dar cele opt afirmatii de la inceputul postarii, sunt principalele idei pentru rezumatul pe care l-as fi scris. Viata in Maramures e diferita. Si daca vrei sa stii de ce sau macar sa intelegi , trebuie sa mergi acolo. Si n-am auzit pe nimeni care sa nu iubeasca Maramuresul. Eu, cand am vazut poarta aia mare la intrare in judet, mi-am dat seama ca intru pe un taram deosebit, intr-o lume diferita.

Am observat ca, de cate ori n-am chef sa merg undeva, atunci iese cel mai bine, acolo imi place cel mai mult. Uite asa nu am acum chef sa plec in Amalfi, Capri si Napoli, dar tot o sa merg, pentru ca rezervarea este facuta. Si tot asa am simtit si in saptamana cand ma pregateam de Roma. Sila si groaza de trezit la 3 dimineata, oboseala acumulata dupa o noapte de nesomn, lene, iar faptul ca venea scoala a doua zi dupa ce soseam acasa, ma ingrozea. Dar totul a fost bine ca s-a terminat cu bine. 

Povestea celor trei zile la Roma, intr-un post viitor. De data asta am fost fara ai mei, ci doar cu sis.

Niciun comentariu: