23 august 2014

DUO City Break: Bologna + Florenta


Am ajuns la Bologna pe 7 august, inainte de ziua lui, iar ziua importanta urma s-o sarbatorim la Florenta, la un restaurant elegant (musai terasa cu flori),cu meniul ales de acasa "Un bisteca alla fiorentina con contorno per due persone...accompagnati da un quartino di vino ed acqua" e poi "due gelati con limone e fragoline!"

Cam asta era planul stabilit pentru 8 august...


Dupa controlul documentelor ne-am urcat in aerobus ( statia chiar in fata terminalului Sosiri) si cu 6 euro biletul/persoana, adica cu 12 euro amandoi am ajuns la ultima statie, Gara Centrala din Bologna.Drumul pana aici l-am facut in 30 de minute, cu tot cu statii. Stiam ca hotelul este la doar 5 minute de mers pe jos de la gara si asta a fost un mare avantaj pentru noi...Toate legaturile, in toate directiile le aveam la indemana, inclusiv tren spre Firenze Santa Maria Novella si  transport catre aeroport, la intoarcere.
Ne-am preluat camera, racorit si revigorat cu un dus.Camera foto, harta, papuci comozi si plimbare pana seara, pana nu ne-au mai ascultat picioarele. Ce impresie ne-a facut " La grassa?", " La dotta?" sau "La rosa?"


Bologna, orasul rosu, orasul dotat ( cea mai veche universitate din Europa), orasul "gras" de atata macare gustoasa sau orasul arcadelor...Bologna mi s-a parut cel mai primitor oras din cate am vizitat pe timp de vara. Chiar si cu temperaturi de peste 35 de grade, Bologna te invita s-o admiri dintr-un capat in celalalt fara sa te oboseasca sau sa te plictiseasca, creand culoare perfecte cu umbra, magazine, cofetarii, gelaterii, cafenele si trattorii cu un farmec aparte. Cei 38 de km de arcade fac din Bologna un oras unic si elegant, un oras in toate culorile pamantului de care nu te saturi sa-l explorezi.



Am mancat gelato, am mancat pizza la felie, am baut granita cu lamaie si m-am odihnit pe trepetele universitatii, alaturi de studenti, chiar in Piazza Maggiore. Am intrat prin magazine, de toate felurile si mi-am dat seama ca Bologna mai e si scumpa. Dar nu mai mult decat Florenta! Comparand zona de fata cu Sicilia, reactia a fost ceva de genul "nu mai calc pe aici, vazut , placut..." dar avand pe lista Napoli si Coasta Amalfitana, ma abtin de la alte comentarii. Deci, scump dom'le, scump!


Langa hotel era Pizza Mia, o trattorie micuta cu vreo 40 de tipuri de pizza, trattorie despre care citisem pe net, atunci cand cautam informatii despre hotelul nostru Il Guercino. Un nene tare a mai laudat locatia! Si sa stii ca nu mintea, pizza asta era fantastica. Eu mi-am luat Napoli, cu anchoa, scamorza, pomodoro si oregano, stropita bine cu ulei de masline. A fost divina! Parca mancam pizza siciliana din Taormina, pizzeria care ne-a placut in mod deosebit si la care ne-am intors cu placere. Si sa nu crezi ca nu m-am gandit la tine, Luciana! :)
Pretul ei a fost de 9 euro, iar a lui Bogdi de 11 euro. Avea de toate, adica prosciutto, mozzarella, pomodoro, masline,ciuperci, anghinare...
Tot langa hotel exista un mini-market. Era al unui african tinerel si de treaba. Eu nu stiu cand dormea baiatul asta pentru ca tot timpul era deschisa pravalia. De la el ne-am luat apa, bere San Miguel, Birra Moretti, fructe, etc. In concluzie, hotelul a fost bine pozitionat si il recomand oricui vrea sa mearga 3 zile la Bologna. Se poate si mai mult, dar nu prea iti da mana avand in vedere ca si cele mai apropiate orase din Toscana sunt destul de scumpute.



Piazza Maggiore (universitatea fondata in 1088 e.n)

Nenea care facea baloane cu ajutorul betelor






gnocchi quattro formaggi + tagiatelle bolognese = 23 euro
* Bologna este considerata capitala nationala a mancarii. Tagliatelle al ragu si tortellini servite cu bulion si mortadella sunt printre specialitatile locale
* Oraşul este considerat al doilea ca frumuseţe după Veneţia de mulţi italieni, probabil pentru arhitectura specifică ce constă în culorile calde ale clădirilor şi trotuarele acoperite numite portico. 
Cândva, Bologna era precum Veneţia de azi: peste tot canale şi bărci.Citisem că, sub oraş, bine ascunsă, se află o reţea labirintică de canale, construită în Evul Mediu, pentru necesităţile aşezării de atunci. Cu ajutorul energiei produse de mori, a putut înflori, în acele vremuri, industria mătăsii. Tot astfel se putea măcina grâul pentru a se obţine făină, iar transportul mărfurilor se făcea pe apă. În anii 50, reţeaua de canale a fost acoperită în cea mai mare parte, pentru a se putea circula cu maşini şi a se ridica noi clădiri. Azi există o asociaţie care organizează un tur pe canalele subterane ale Bologniei.

curtea interioara a hotelului comuna cu cea a unui bloc de locatari

Hotel Il Guercino


sala de mese






magazin cu de toate, incredibil de scump







Tot pe net citisem despre strada (Via Piella) cu acea piccola finestra de unde poti vedea unul din canalele subterane ale Bologniei, Canale delle Moline. Cu harta in mana, mi-a fost foarte usor s-o gasesc. Tot un "must-see" daca ajungi in orasul rosu.
















Desi Florenta a fost dorinta mea cea mare, orasul pe care am vrut sa-l vad neaparat, nu m-a impresionat la fel de mult ca orasul din povestea de astazi. Bologna ramane al doilea oras ca preferinte, din Italia, dupa mareata capitala, Roma. ( colosul de piatra, cum imi place mie s-o numesc)

va urma...

2 comentarii:

Luciana Grigore spunea...

Italia, eterna, bella mia! O ador! Multumesc draga mea ca te-ai gandit la mine acolo! Astept si Florenta! Te imbratisez!

Ducesa spunea...

Cum sa nu ma gandesc la tine, mai ales cand e vorba de Italia sau cand e vorba de pizza cu anchoa?

Te pup dulce, scumpa!