27 ianuarie 2013

A' la Turca

 

Vineri. O zi grea! Anduta a fost alaturi de mine tot timpul! Mi-a promis ca,daca stau cuminte in pat, macar o ora, o sa ma duca sa pap ceva bun undeva unde n-am mai fost. Curiozitatea si foamea nu-mi dadeau pace, la fel setea pe care o aveam de la anestezie...Visam cu ochii deschisi la mese copioase, picante, dupa care sa mearga o limonada rece, cam la 1 litru. Visam merdenele cu branza sarata, covrigi cu cascaval si masline...

Dupa ce doctorul mi-a zis ca arat ca o floare (m-a prins jos din pat si foarte bine dispusa) am inceput sa-mi strang bagajul si sa ma imbrac de plecare. Cat mi-a prescris reteta, Anduta i-a zis ca vreau sa ma duca la restaurant, ca vreau chestii picante...Doctorul i-a zis sa ma mai tina macar o ora in pat...Da de unde !? Eram gata de plecare si de mancare. Am aruncat o ultima privire pe fisa de internare, mai exact pe rezultatele analizelor. Stau beton cu toate! :)Am parasit Eliasul la amiaza, cu o lacrima in coltul ochiului si cu suspine :" a fost un vis urat din care m-am trezit cu bine!"

M-am trezit la Lizeanu, pe Stefan cel Mare, mai exact in fata unui fastfood cu mancare turceasca.Localul e curatel (ca in Turcia, dar cu mancare foarte buna), cu cateva mese pe partea dreapta de cum intri, iar vitrinele pline de preparate turcesti care iti lasa gura apa. Am comandat supa de linte (preferata mea) si ca felul 2 am mers pe mana Andutei, adica cate un Lahmacun cu cascaval, facut rulou. De fel este rotund, ca o pizza, dar Anduta a cerut clatita. E plin de rosii, patrunjel, lamaie si condimentul lor secret. Un deliciu! Supa ne-a fost servita cu lipie calda, stropita cu ulei de masline.Deasupra ne-am pus ardei uscat picant si boia afumata pe care le gasesti la fiecare masa. Chiar ca ma simteam ca la Istanbul! N-am rezistat fara desert! Mmm...ce crezi ca am papat? Gullac! Un foietaj din orez, cu crema de lapte si esenta de trandafir, iar pe deasupra cu rodie. Asa desert racoritor si delicios n-am mai mancat de multa vreme. De baut n-am luat nimic special, ci apa plata. Avea si ayran proaspat, facut de casa, dar si la sticla, fabricat in Turcia. Foarte multumite de mancare, am lasat un bacsis frumusel cu rugamintea sa ne rezerve pentru a doua zi (sambata la amiaza) o masa de cinci persoane. Ajunsa acasa, ma gandeam deja la A' la Turca, mai exact la desertul ala alb imaculat si cremos, Gullac.

Zis si facut! sambata am fost acolo cu baietii si cu Alexuta. Am comandat din nou supa de linte pe care ne-a adus-o langa lipie calda, adana kebab( chiftele picante pe bat), shaorma de vita picanta la farfurie cu garnitura de orez si fidea (fff bun), shaorma de pui la farfurie cu vinete si muraturi turcesti, lahmacun picant cu cascaval....Iar din partea casei am primit o lipie calda cu susan, mare cat o roata de caruta, care semana foarte bine cu painea nan (cea indiana), doua platouri cu specialitati turcesti ( zacusca picanta, salata de vinete, tabule,humus si cacik, adica iaurt turcesc cu castraveti). Desi eram toti full de mancare, tot am mai cerut cate un Gullac. Ca bautura am servit limonada turceasca, foarte buna! Dulce si acra exact cat trebuie, adica pe gustul meu. Ne-am simtit foarte fain si abia astept sa revenim.Nu se compara cu nicio saormerie su kebabarie din Bucuresti pentru ca au ei un secret, un condiment specific la preparate.Preturile sunt de bun simt, iar portiile sunt imense. Deci, inca o locatie cu mancare buna pe care am s-o regret cand ne vom muta din Bucuresti.

Concluzia la care am ajuns in ultimele doua saptamani: fugi din Bucuresti cat mai departe, traieste si bucura-te din plin de tot ce ti-a dat Domnul, nu exagera in nimic si fii cumpatat in toate.Nu gandi ca un anumit aliment sau lucru iti face rau, pentru ca asa va fi si nu uita sa te gandesti mai des la tine. Vad viata altfel acum, mai frumoasa !?!

Planuri in viitorul apropiat:

* mers la verii din Lausanne si vizitat Elvetia * vacanta de vara in Ardeal ( Alba), *7 zile pe o plaja din Grecia, *restul anilor in Cluj, iar asta incepand din toamna, (din clasa a treia). Am hotarat!

2 comentarii:

Adelina spunea...

Mă întrebam de ce nu mai postezi nimic... Sănătate!

Localul îl ştiu. Am mâncat de 2-3 ori acolo când eram însărcinată. Ai fost la nici 10 min. de mers pe jos de noi, puteai să vii în vizită.

Mă bucur că vă mutaţi! Oraşul ăsta e aşa cum e, cu multe avantaje, dar şi mai multe dezavantaje. Aşa o să fii mai aproape de-al tău soţ dacă tot în Alba o să lucreze.

Şi noi aveam de gând, dar e imposibil acum, toţi medicii copilului aici sunt... Poate cândva dacă o să fie totul bine.

În rest... ai dreptate, e important echilibrul în toate. Oricum e imposibil să trăieşti 100% sănătos în zilele noastre. Te pup!

Kta spunea...

Nu mi-a ars de nimic...Multumesc asemenea!

Ma bucur ca am descoperit localul, e super si abia astept sa mai merg, cred ca sapt viitoare sigur.

Vrem sa plecam din orasul asta salbatic si mizerabil mai mult pentru Alexia, ea nu e facuta pentru Bucuresti, e prea sensibila si prea linistita! Sper sa plecam din toamna, daca nu, sigur tot vom pleca pentru ca nu se mai poate aici, familia mereu este despartita!

E imposibil cu toata mancarea bio si cu toate sursele de hrana naturala, planeta e mai mult decat infestata!Ce vremuri, mai Ade! te pup