14 aprilie 2010

Amintiri

"Eu vreau sa-ti spun ca te ador, ca pot de dragul tau sa mor..." am reascultat astazi pe postul de radio "Romania Actualitati" si am cazut in butoiul cu melancolie, mda...parca a fost acum 20 de ani. Mi-aduc aminte bine prima zi de curs...era TGD cu Nicolae Popa cand am cunoscut-o pe bune, statea langa Viviana, buna ei prietena! Si stateau cuminti, cu doua banci mai in spate de mine.

Am urat materia asta, cursul parca tinea sase ore in loc de doua...iar Viviana intreba daca nu vrem sa ne inscriem la italiana. Cu cat ne strangeam mai multi, cu atat faceam rost de prof mai repede...Viviana fusese maritata cu un italian si urma divortul, avea nevoie...trebuia sa stie italiana la perfectie. Ce fata de treaba, nu stiu daca te refuza vreodata cu ceva...

O, da, n-am spus cine cantau, inegalabilii Sanda Ladosi si Stefan Iordache...din cate stiu, Sanda s-a casatorit cu un tip mai in varsta si are 2 copilasi dragalsi cu care merge vara in Turcia, mai exact in Antalya...pentru ca e mult mai simplu sa ai grija de copii si sa te si relaxezi in acelasi timp. Am observat ca majoritatea familiilor cu copii mici aleg aceasta destinatie sau ceva aseamanator, pai e si normal cand ai tot confortul...

Nu stiu ce-i cu mine, si ieri am avut o stare ca aceasta. Cineva mi-a adus aminte de o carte draga mie " Castelul palarierului" pe care am citit-o cand eram insarcinata. Atat de tare m-a impresionat...si Doamne, parca au trecut zece ani de-atunci!

Dar sa revin la Sanda. Fata asta ma lasa indiferenta, nu-i ascultam melodiile, nu o urmaream nici la tv...mi-era putin antipatica. Hm, cine ar fi crezut atunci ca-mi va fi colega de facultate, de grupa, de cafea in pauzele dintre cursuri...si ca o voi indragi si aprecia. Desi era o persoana publica, cu influenta...n-a lipsit niciodata de la seminarii, de la examene...si culmea, desi n-avea timp liber aproape niciodata, invata al naibii de mult. O singura data, la Drept Administrativ...l-a rugat pe prof sa nu ne dea prea greu la examen...eram in Sala Amzei...s-a ridicat...mi-aduc aminte si cum era imbracata, purta un costum gri si era nemachiata...ca urmau ceva filmari dupa', si s-a dus la prof..."haideti domn' profesor, mai iertati-ne si pe noi de data asta, ca sesiunea asta ne-a terminat, mai ales bolnavul ala de civil." Am zambit toti...am trait aceleasi emotii si aceleasi bucurii.

O alta faza...de care mi-aduc aminte si acum rad. Aveam medicina legala miercurea la IML, pe Vitan Barzesti si urma sa asistam la autopsia unuia care decedase in noaptea respectiva, de frig, de beat...il gasisera pe strada. Viviana, prietena Sandei si colega noastra...si-a bagat in buzunarul halatului o sticluta cu palinca ca sa bem inainte de a ajunge in sala de autopsie. Eu aveam o alifie chinezeasca, din aceea cu care te ungeai pe frunte cand te durea capul, cu eucalipt...si ne-am dat cu ea pe la nas. Apoi fetele au scos palinca ca sa fim mai vesele...si cu izul alifiei mentolate...sa ne vina rau nu alta. Oricum acolo putea ca naiba, dar pe noi ne luase raul rau de tot de la "anestezicul" nostru...cand s-a terminat autopsia capului si a inceput cea abdominala...ne-am trezit si am luat-o la fuga. Deci clar n-am mai rezistat sa vedem cum ii scoate la nenea ala intestinele...

M-am intors acasa cu masina 102...aveam impresia ca toti oamenii care se tineau de bare erau lesinati, imi ramasese imaginea aceea de la IML...cu tipul care cara cadavrele cu carutul, erau unele peste altele, eiii...cam asa ii percepeam si pe acestia din autobuz...ioi, 2 zile n-am mancat nimic, dar nimic. Greu mi-am revenit. Nu stiu ce amintire e asta, dar e, n-am s-o pot uita niciodata! Plus ca am mai vazut ceva acolo...de care mi-e rusine sa povestesc, dar poate ca multi au auzit de Terente si nu mai e ceva inedit.( sunt convinsa ca multi vor da o cautare pe google sa afle cine a fost personajul)

Mi-e dor de Sanda, de Viviana, de Elena, Oana si Diana...de fetele vesele, ca... carcotase mai eram toate! Mi-e dor de "As", barul de langa Muzeul de istorie unde ne intalneam cu diversi actori...si pe care i-am cunoscut datorita Sandei, asta e clar. Daca veneai mai tarziu, n-aveai sanse sa te asezi la masa noastra, nu mai gaseai loc nici sa pui o mapa. Va pup, fete cucuiete!
Gata, nu mai am chef !
Amintiri...

PS: Stau si ma gandesc cat de repede trece vremea...si noi odata cu ea!

Niciun comentariu: