31 august 2016

Tara Hategului



Vineri, 1 iulie, am ajuns acasa. Sambata am despachetat si impachetat la loc, iar duminica pornit din nou la drum, spre Tara Hategului. Aveam rezervarea facuta din luna februarie, cu avans platit, pentru ca Dumbravita e foarte solicitata pe perioada verii, iar acum inteleg de ce.
Drumul a fost acelasi pe care il fac in fiecare vara (pana la Alba), Pitesti-Valcea- Valea Oltului- Sibiu-Sebes...Apoi am luat-o spre Orastie-Hateg- Rau de Mori. Am facut doua opriri, una pentru alimentat si cafeluta, iar alta pentru a lua pranzul, langa Sebes. De aici si pana la destinatie, adica pana in satul Clopotiva din comuna Rau de Mori, au sofat fetele. Baietii bausera cate o bere la masa...
Si s-a pus pe o ploaie...Si ziua arata ca noaptea. Apa facuse ravagii prin oras, iar noua ne ajungea pana la faruri, de orasul Hateg vorbesc. Copaci culcati la pamant, acoperisuri luate pe sus, geamuri sparte in mijlocul strazii = drum blocat. Ne holbam si ne inchinam. Parca eram intr-un film apocaliptic. Politia ne-a dirijat pe un drum paralel si am ajuns cu bine la destinatie. Dar, pana sa parcam in curtea pensiunii, am observat in ce zona wow am ajuns. Stiam ca o sa imi placa, dar de la ce vezi in poze si pana la cum ti se prezinta realitatea, e diferenta mare.
 Prima senzatie: singuri in Retezat, in inima muntelui. Si am sa explic de ce acest gand. Drumul ingust prin padurea cu cabane din lemn, muntele care ne inconjura, zona nedefrisata, cabana noastra izolata care parea ultima din sat, si brazii ale caror varfuri nu se vedeau de abur si nori pufosi ca vata de zahar... Aerul si linistea.

curtea din spate ( corpul 2)

vedere in partea dreapta a curtii, de pe terasa unde ne relaxam seara

Ce primire din partea gazdelor ai cand ajungi acolo! Se poarta cam peste tot servirea oaspetilor cu bunatati din partea casei. O palinca, o visinata, un platou traditional si desert. Am avut parte si de acest lucru pe langa multe altele. Oamenii pensiunii sunt frumosi, saritori, amabili si in acelasi timp foarte informati. Numai laude din partea mea! 

terasa din curte unde serveam micul dejun
terasa de relax, destul de generoasa cu noi. Coltul din stanga al nostru, iar cel din dreapta al copiilor
Pufi, prietenul copiilor. Foarte pofticios, mereu isi punea laba pe piciorul meu cand mai voia mancare
Suita tripla
patul dublu. scuze pentru pozitiile musafirilor! :))

camera copilului cu pat single

cum erau despartite camerele in suita tripla

Totul la aceasta pensiune a fost bine gandit inainte de a fi construit. Doua corpuri in aceeasi curte, unul fiind pentru cei cu animale de companie, un lac pentru cei care vor sa pescuiasca, restaurant cu mese in interiorul pensiunii, cat si afara pe terasa. Terasa spatioasa si umbroasa,frumos decorata si acoperita in caz de ploaie, loc de joaca pentru copii, gratar, gazon, gradina, terasa mare la etaj cu coltar si fotolii, cu mese pentru jucat carti, rummy, sah sau servit o gustare. Poti linistit sa tragi si un pui de somn aici, asa de bine dotata cu mobilier e terasa de la etaj!








Mancarea diversificata si de calitate, cu ingrediente locale. Noi am avut micul dejun inclus, iar seara la cina, serveam ce ii sugeram bucataresei sa ne faca in dimineata zilei respective, inainte de a pleca in drumetie  excursie.
In penultima seara s-a organizat foc de tabara. Nu s-a intamplat nimic deosebit, doar s-a baut cate o bere.



Pensiunea Dumbravita am trecut-o la rubrica " Da, o recomand!"

N-o sa stau acum sa descriu amanunt cu amanunt fiecare loc vazut din Retezat, dar, ca intotdeauna, pozele pot s-o faca singure.

Prima excursie a fost la Hunedoara, la Castelul Huniazilor. In 2012 l-am vazut, cand am mers la mormantul lui Arsenie Boca, numai ca atunci era in renovare si nu l-am vizitat. De data asta am zabovit destul la el, dar, parerea mea personala...Nu e spectaculos decat vazut din afara. 


La recomandarea cuiva am servit pranzul in Hunedoara, la Restaurant Bulevard. Elegant, curat, iar meniul gustos si variat. Preturi? Decente! Chiar l-am recomandat zilele acestea parintilor mei, ca au trecut prin zona, cu ceva prieteni.Si au fost multumiti!




penele Alexiei






farfuria mea de paste primavera cu legume la gratar . excelent gatite.

Apoi am vazut Sarmizegetusa Ulpia-Traiana, Biserica Sfantul Nicolae din Densus, Biserica Colt, Cetatea Colt, Rezervatia de zimbri Hateg, Barajul Gura Apei, Cascada Lolaia, Cetatea Malaiesti, Pestera Bolii, Parcul de aventuri din Rausor, Sarmizegetusa Regia.

Biserica Sf, Nicolae din Densus. Nicolae din sec. XIII. Iorga a numit-o " fara pereche in toata romanimea"

Biserica Colt de langa Cetatea Colt ( sursa de inspiratie a romanului " Castelul din Carpati" a lui Jules Verne


Cetatea Malaiesti ridicata la sf.sec.XIV , consolidata si restaurata in 2013
vedere din cetatea medievala Malaiesti
Cascada Lolaia






Accesul la cascadă a fost amenajat cu trepte și balustrade din lemn. Înălțimea cascadei este în jur de 13-15 m.Diferența mare de nivel creează o lume de vis foarte sălbatică, mai ales pe pârâul Pietrele, dând naștere la o sumedenie de cascade mici, culminând în Cascada Lolaia.


Sarmizegetusa Regia



Toate aceste ruine vorbesc încă. Povestea lor nu s-a sfârşit. Chiar dacă astăzi viaţa, obiceiurile, cultura şi spiritualitatea celor care le-au dat viaţă sunt mai greu de descifrat, este de datoria noastră să le păstrăm şi dacă este posibil să le reînviem.
O liniste de nedescris, cu o incarcatura energetica deosebita... Sunt foarte multe de povestit despre acest loc.


Sarmizegetusa Ulpia Traiana

rezervatia de zimbri Hateg


Sincer, dupa povestea pe care am auzit-o acolo, de la  nenea cu biletele, putin timp ne vom mai bucura de astfel de rezervatii.Trist...Mai erau doar cinci exemplare.


Pestera Bolii, o pestera interesanta, chiar a meritat s-o vizitam. Accesul in pestera se face din drumul comunal, coborand o scara lunga pana aproape de gura pesterii. Cumva asemanatoare cu Pestera Scarisoara, insa mult mai lunga si mai larga... Tot la fel de bine intretinuta si amenajata. Am zeci de poze cu pestera, dar nu o sa le postez pe toate, ca n-am cum. Insa, fiecare segment al pesterii merita vazut. Nu se aseamana unul cu celalalt.

Capatul sau iesirea cealalta a pesterii, insa nu se poate trece decat cu pluta. Multe izvoare au format aici un fel de lac.







Se iese pe unde se intra. :)


Partia Rausor are si parc de aventuri. Bineinteles ca n-am lipsit de la catarat. Nu noi, ci copiii si Bogdan! Parcul e chiar langa cabana salvamont Rausor si tot cei de la salvamont se ocupa de parc. Mie nu mi se pare distractie sau aventura, ci testare de forta in maini si picioare...






Gata, inapoi acasa si pornirea spre Alba Iulia! Au trecut deja cinci nopti si sase zile... 
Era 8 iulie! 
Si mi se pare ca a fost doar un vis. Un vis frumos cu mici parti uratele, cu momente de furie, dar, vorba aceea, nimic nu e intamplator. De fapt, n-am pierdut nimic, ci doar am castigat mai mult.
Eu nu mai cred ca exista prieteni in ziua de astazi, ci doar vagi cunostinte. O fosta prietena( vecina de bloc, fosta director la Animafilm, colega cu Gopo) de-a mea, mult mai in varsta ca mine, imi spunea pe vremea cand eram studenta si imi beam cafeaua la ea : " asculta-ma, Ciocio, draga, in ziua de astazi nu exista prietenie, exista doar interes." Iar asta se intampla prin 98'-99'. N-am crezut-o niciodata, pana acum.

va urma...